Stagnare sau pregătire?

Înțelegerea procesului lui Dumnezeu prin viața lui David

Imaginați-vă că vi s-a promis măreția de la Dumnezeu, așa cum ia fost David când a fost uns să fie regele lui Israel (1 Samuel 16:13). Totuși, după ce a primit această făgăduință, David s-a trezit înapoi pe câmp, păsind oile. A fost aceasta stagnare? Când promisiunea lui Dumnezeu necesită timp pentru a se manifesta, înseamnă oare că suntem stagnanți?

Conform dicționarului, stagnarea este o stare în care nu există mișcare, creștere sau dezvoltare, adesea din cauza unui blocaj. Mulți oameni interpretează greșit anotimpurile de așteptare ca stagnare, nerecunoscând progresul subtil care se întâmplă în jurul lor. În natură, un corp de apă poate apărea încă la suprafață, dar o frunză care plutește în el poate dezvălui un curent blând. În mod similar, Dumnezeu lucrează adesea în viețile noastre în moduri care ar putea să nu pară evidente la început.

Călătoria lui David: O lecție de răbdare și încredere

După ce David a fost uns, s-a întors la păstorit. Imaginează-ți că ți se spune că vei deveni rege, doar ca să te regăsești pe câmp. Mai târziu, a fost chemat să slujească în palatul regelui Saul ca muzician, nu ca conducător. Promisiunea era pentru regalitate, nu pentru muzica, dar aceasta nu a fost stagnare, ci pregătire. Dumnezeu îl instruia pe David în căile împărăției, arătându-i dinamica regalității, chiar dacă cânta muzică pentru actualul rege (1 Samuel 16:21-23).

Această etapă din viața lui David ne învață că uneori ceea ce pare a fi întârziere sau chiar direcționare greșită este de fapt modul lui Dumnezeu de a ne pregăti. David învăța lecții esențiale care aveau să-i servească mai târziu ca rege. După cum spune Psalmul 37:23: „Pașii omului bun sunt rânduiți de Domnul și El se bucură în calea lui”. Chiar și atunci când nu părea că înainta spre împărăție, Dumnezeu îl conducea pe David pas cu pas.

Stagnare versus proces

Stagnarea adevărată are loc atunci când nu există mișcare, iar spiritual, aceasta înseamnă că nu există viață. Stagnarea poate apărea atunci când suntem deconectați de prezența lui Dumnezeu și de Cuvântul Său. Dar atâta timp cât suntem aliniați cu Duhul lui Dumnezeu, există viață și mișcare, chiar dacă pare lentă. „Duhul dă viață; carnea nu contează degeaba. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt pline de Duh și de viață” (Ioan 6:63). Cuvântul lui Dumnezeu este o sursă constantă de vitalitate, menținându-ne într-un flux de scop și progres.

Când procesul lui Dumnezeu se simte ca întârziere

Călătoria lui David a fost plină de provocări: l-a înfruntat pe Goliat, a îndurat gelozia regelui Saul și chiar s-a ascuns în peșteri pentru a-și salva viața (1 Samuel 18:7-9, 1 Samuel 22:1). Aceste greutăți ar putea părea obstacole în calea promisiunii lui Dumnezeu, dar au fost procese divine care îl modelau pentru rolul său suprem. „Și nu numai atât, ci și ne lăudăm în necazuri, știind că necazul produce perseverență; și perseverență, caracter; iar caracterul, nădejdea” (Romani 5:3-4). Asemenea focului de rafinare, procesul lui Dumnezeu se simte adesea ca respingere sau întârziere, dar este chiar mijlocul prin care El ne modelează pentru scopurile Sale.

Fiecare provocare cu care se confrunta David l-a pregătit pentru o responsabilitate mai înaltă. Când l-a învins pe Goliat (1 Samuel 17:45-47), el nu doar câștiga o bătălie; el păşi în scopul său. În mod similar, încercările cu care ne confruntăm astăzi ar putea să ne perfecționeze pentru responsabilitățile viitoare în Regatul lui Dumnezeu.

Văzând mâna lui Dumnezeu în mișcări subtile

Viețile noastre pot avea anotimpuri care par inactive sau stagnante, dar fiecare rugăciune la care s-a răspuns, fiecare pas înainte și fiecare lecție învățată este un semn al lucrării lui Dumnezeu în noi. Isus a împărtășit o pildă despre un pom care nu dă roade și despre cum proprietarul lui l-a controlat, așteptând să crească (Luca 13:6-9). De asemenea, Dumnezeu așteaptă roade de la noi în fiecare anotimp, dar mulți nu se supun cuvântului și lucrărilor Lui și nu produc. Chiar și atunci când nu producem, nu renunțați, rămâneți înrădăcinați și credincioși Cuvântului Său.

Îmbrățișarea procesului: o rugăciune pentru răbdare și aliniere

Mulți oameni se luptă cu ceea ce pare a fi stagnare, dar adesea este o percepție greșită. Adevărata problemă poate fi să nu recunoaștem pașii mici care ne conduc înainte. Uneori, acești pași sunt la fel de simpli ca să înveți să slujim acolo unde ne aflăm, așa cum a făcut David în palatul lui Saul. Când sărim sau ignorăm acești pași, riscăm să amânăm scopul lui Dumnezeu în viața noastră. „Dacă ești credincios în lucrurile mici, vei fi credincios în cele mari” (Luca 16:10).

Rugăciunea mea pentru tine este ca Dumnezeu să te alinieze la Cuvântul Său și la voința Sa, ajutându-te să vezi fiecare mișcare subtilă de creștere și progres. Fie ca tu să îmbrățișezi fiecare pas de pregătire și prezența lui Dumnezeu să fie evidentă în călătoria ta. La fel ca David, fie ca tu să fii întărit prin fiecare proces, pășind în cele din urmă în plinătatea a ceea ce Dumnezeu ți-a promis.

În numele lui Isus, fie ca tu să vezi manifestarea promisiunilor lui Dumnezeu în viața ta. Amin.