Dincolo de cei patru ziduri: redescoperirea influenței bisericii în cultură

Când ne uităm la istoria Bisericii - în special prin lentila patriarhilor precum Abraham, Isaac și Iacob - vedem ceva izbitor: nu erau concentrați pe construirea de biserici sau temple. Prioritatea lor nu a fost structurile arhitecturale - a fost viața. Concentrația lor a fost pe construirea familiilor, cultivarea pământului, stewarding bogăție și, cel mai important, hrănirea unei relații puternice cu Dumnezeu.

Prima dată când vedem orice loc de cult formal construit este în zilele lui Moise. Chiar și atunci, nu a fost o „biserică” așa cum o înțelegem astăzi, ci un cort-un cort mobil de întâlnire în care oamenii ar putea ispăși pentru păcat și comuna cu Dumnezeu (Exodul 25: 8-9). A fost un loc al întâlnirii divine, nu doar la adunarea de rutină.

Credința patriarhală timpurie nu era să stai în vârfuri; Era vorba despre mersul cu Dumnezeu. Avraam, de exemplu, a fost un om cu o influență imensă - atât de mult încât a putut ridica o armată din gospodăria sa pentru a salva lotul (Geneza 14:14). Puterea lui nu era doar în închinare, ci în înțelepciune și strategie. Și -a înțeles vremurile și a ocupat spațiul în consecință.

Cu toate acestea, undeva de -a lungul liniei, accentul bisericii s -a schimbat. Din construirea de oameni, am început să construim structuri. Din cultivarea culturii, am devenit confortabili în Cloisters. Capul nostru a crescut în număr, dar vocea noastră în lume s -a diminuat. Am uitat că Isus a spus: „Tu ești lumina lumii. Un oraș așezat pe un deal nu poate fi ascuns” (Matei 5:14). Lumina nu are nicio valoare dacă rămâne ascunsă.

Ne -am pierdut, într -un fel, locul de influență pentru că ne -am restrâns definiția de slujire. Am presupus că atâta timp cât ne adunăm în temple și sanctuare, îndeplinim mandatul lui Dumnezeu. Dar adevăratul impact se întâmplă atunci când biserica intră în fiecare sferă - tehnologie, educație, mass -media, afaceri și da, chiar jocuri.

Am auzit odată câțiva copii vorbind despre jocurile lor video preferate. Unul dintre copii a spus că te nivelați până când veți deveni un „leviatan” - ceea ce în joc înseamnă cel mai înalt nivel sau cel mai puternic personaj. Și m -a lovit că biserica ar putea pierde o generație pentru că nu suntem în acele zone: ce dacă noi, ca credincioși, am creat jocuri care au modelat creșterea spirituală - unde cel mai înalt nivel nu era puteri demonice sau întuneric, ci maturitate în Hristos sau gazdă angelică?

De ce nu avem jocuri, filme și desene animate făcute creștine pe care copiii le pot iubi-și care să le modeleze identitatea în dreptate? Hollywood -ul nu așteaptă permisiunea de a influența mințile copiilor noștri, inundă ecrane cu adevăruri răsucite și narațiuni reimaginate. Între timp, biserica le spune adesea părinților: „Citiți copiii dvs. Biblia”. Dar dacă nu sunt angajați citind Biblia și auzind povești ale Bibliei? Nu ar trebui să creăm noi modalități de a le atrage în minunea Scripturii?

David a folosit cântece și psalmi - instrumente relevante din punct de vedere cultural - pentru a aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu. Pavel a folosit scrisori, cea mai de ultimă oră de comunicare din zilele sale, pentru a ajunge la biserică. De ce ar trebui să fim altfel? „Am devenit toate lucrurile pentru toți oamenii, astfel încât, prin toate mijloacele posibile, aș putea salva unii” (1 Corinteni 9:22).

A fi creștin nu înseamnă a fi limitat la patru ziduri. Este vorba despre urmărirea lui Hristos - în străzi, în școli, în ecrane și în sistemele care modelează generația următoare. Apelul nostru nu este să păstrăm piei de vin vechi, ci să turnați vin nou în vase care îl pot ține.

Trebuie să ne întoarcem la construirea oamenilor - nu doar clădiri. Dacă construim credincioși cu pricepere, înțelepciune și Duh, Biserica va deveni din nou o forță care nu poate fi ignorată.

Rugăciunea mea este că noi, ca biserică, nu ne pierdem poziția în această lume. Să redescoperim apelul de a fi sare și lumină în fiecare sferă și putem să recuperăm cu îndrăzneală locurile pe care le -am abandonat. După cum este scris, „apare, strălucește, căci lumina ta a venit și gloria Domnului se ridică asupra ta” (Isaia 60: 1).