Destinii avortate: Când jignirea, întârzierea și nelegiuitul deratează promisiunea

Există momente în care Dumnezeu ascunde în mod intenționat mesajul de eliberare, chiar și la vedere. Isus însuși a spus în Matei 13:13: „Prin urmare, le vorbesc în parabole, pentru că văzând că nu văd și auzind că nu aud și nici nu înțeleg.” Claritatea cuvintelor sale era orbită de farisei, nu pentru că mesajul nu era clar, ci pentru că inimile lor erau întărite. Adevărul era prea simplu, prea străpuns. Dacă ar fi văzut și au înțeles cu adevărat, s -ar fi pocăit și, în acest sens, ar fi putut perturba planul divin al răscumpărării. Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a ales să ascundă anumite lucruri de la ele pentru a -și îndeplini scopul.

În auz, nu au auzit. Există încă oameni care aud astăzi cuvântul lui Dumnezeu, totuși înțelegerea îi scapă - nu din cauza lipsei de intelect, ci din cauza orbirii spirituale. Uneori, o persoană poate fi blocată din descoperirea ei, pur și simplu pentru că mesajul a fost voalat. Și acest văl nu este întotdeauna mistic sau complex - poate fi ascuns în cele mai simple moduri. O parabolă. O propoziție. O clipă. O inimă întărită.

Copiii lui Israel servesc ca un exemplu puternic. Deși au fost martori la minuni puternice - despărțirea Mării Roșii, Manna din cer, apă din stâncă - încă mai aveau necredință. Evrei 3:19 ne spune: „Așa că vedem că nu au putut intra din cauza necredinței.” Dumnezeu și -a văzut inimile și, în loc să le ia traseul scurt spre Canaan, i -a condus pe drumul lung prin pustie, testându -le maturitatea. Când au fost trimiși să spioneze țara, nu era ca Dumnezeu să învețe ce era în țară - era pentru ei să descopere ce era încă în ei. Și ce a ieșit la suprafață? Frică. Îndoială. Lipsa de pregătire de a merge în ceea ce Dumnezeu promisese deja.

Dumnezeu i -a întârziat, nu pentru a le nega, ci pentru a le dezvolta. Deuteronom 8: 2 răsună acest lucru: „Și îți vei aminti că Domnul Dumnezeul tău te -a condus până la acești patruzeci de ani în pustie, să te smeriți și să te testeze, să știi ce era în inima ta, indiferent dacă ai păstra poruncile Lui sau nu.” Uneori, oamenii întârzie să primească promisiunea nu pentru că Dumnezeu o reține, ci pentru că în interiorul lor se află o incapacitate de a susține ceea ce Dumnezeu vrea să elibereze.

Maturitatea califică o persoană pentru moștenire. Nu este doar promisiunea care contează, ci capacitatea de a o transporta și de a o păstra. Galateni 4: 1 explică: „Acum spun că moștenitorul, atâta timp cât este copil, nu diferă deloc de un sclav, deși este stăpân al tuturor.” O persoană poate fi moștenitoare, dar totuși descalificată de imaturitate. Și inamicul știe acest lucru. Uneori, când nu poate bloca promisiunea în sine, el semănă o rădăcină de infracțiune pentru a determina persoana să se descalifice.

Infracțiunea este subtilă, dar mortală. Isus, vorbind adevărul, a devenit un bloc pentru mulți. Ioan 6:66 înregistrează: „Din acel moment, mulți dintre discipolii săi s -au întors și s -au mai plimbat cu el.” Ce s-a întâmplat? Au fost jigniți de cuvintele lui. Însăși cuvintele care purtau viață eternă au fost prea grele pentru inimile lor. Inamicul a folosit jignirea ca instrument pentru a -i deconecta de la destin.

Aceeași tactică funcționează astăzi. O persoană poate fi următoare pentru o descoperire, dar inamicul trimite infracțiune, mândrie, distragere sau frică de a avorta ceea ce era deja al lor. Favoarea este gata, miracolele sunt la îndemână, dar dacă nava nu poate ține uleiul, se va scurge. Ceea ce califică o persoană pentru promisiune nu este doar timpul de așteptare, ci pregătirea, puterea caracterului și cederea la procesul pe care Dumnezeu îl cere.

Psalmul 105: 19 spune despre Iosif: „Până la momentul în care cuvântul său s -a întâmplat, cuvântul Domnului l -a testat.” Dumnezeu își trimite cuvântul înainte - nu doar pentru a anunța destinul, ci pentru a pregăti persoana pentru destin. Acest cuvânt ar putea veni prin corecție, proces, tăiere sau obscuritate. Dar mulți resping procesul și ratează cuvântul. Se roagă pentru manifestare, dar atunci când pregătirea ajunge sub formă de dificultate, își întăresc inimile.

Cu toate acestea, Dumnezeu, în mila lui, poate întârzia manifestarea - nu să frustreze, ci să protejeze. El întârzie pentru ca cuvântul să nu fie irosit. El întârzie pentru a putea fi suficient de matur pentru a primi ceea ce urmează să elibereze. Psalmul 107: 20 ne amintește: „El și -a trimis cuvântul și i -a vindecat și i -a eliberat din distrugerile lor.” Dar dacă acest cuvânt nu este îmbrățișat, dacă nu găsește niciun loc unde să se rădăcineze, poate trece pe lângă el.

Dumnezeu pregătește un popor nu doar pentru a primi promisiuni, ci pentru a le transporta. Moștenirea nu este doar pentru cei care cred în promisiune, ci pentru cei care au permis procesului să le modeleze în stewards of glorie. Întrebarea nu mai este doar „Promisiunea vine?” Întrebarea mai mare este: Ești pregătit? Ești cedat? Ești suficient de matur pentru a purta ceea ce Dumnezeu eliberează în acest sezon?

Pentru că uneori, întârzierea nu este inamicul. Întârzierea este Dumnezeu să spună: „Așteptați. Încă te pregătesc.

Apel la acțiune:

Acest cuvânt poate fi chiar răspunsul pe care l -ați așteptat - așa că nu -l lăsați să vă treacă.

🙏 Luați un moment să vă rugați: „Doamne, ajutați -mă să nu abordez pentru ceea ce mă pregătești. Maturez -mă în locul ascuns și îmi face să stau în sezonul tău de promovare și excelant.”

📖 Studiați și meditați la Matei 13, Evrei 3, Psalmul 105: 19 și Deuteronom 8: 2 săptămâna aceasta.

🗣 Împărtășește acest lucru cu cineva care este frustrat în sezonul lor de așteptare - creează -i că întârzierea nu înseamnă întotdeauna negarea creează timp de rugăciune împreună pentru descoperire și eliberare.

🎥 gata să urci mai adânc? Abonați -vă la învățăturile noastre săptămânale de pe YouTube și fiți echipați pentru a purta promisiunea.
🔗 [Apostol Humphrey YouTube Channel]