Împinge până la ora descoperirii
Există un moment în viața lui Isus când S-a dus cu trei dintre ucenicii Săi pe un munte ca să se roage cu ei. Aceștia sunt aceiași ucenici care au mers cu El pe Muntele Schimbării la Față, ceea ce înseamnă că au înțeles că momentele petrecute cu Isus nu erau momente obișnuite; erau momente de întâlniri. Totuși, în acest moment, când s-au urcat din nou, erau obosiți și au început să doarmă. Ceea ce este ciudat este că Petru era pescar, iar Petru, fiind pescar, era obișnuit să petreacă toată noaptea treaz, veghind asupra bărcilor sale. Deci, ce putea fi acea atmosferă specifică care îl făcea pe Petru să doarmă? Nu era doar faptul că Petru era epuizat; atmosfera era grea. Isus chiar a recunoscut presiunea spirituală a acelui moment, spunând: „Sufletul Meu este foarte întristat, de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine” (Matei 26:38). Ori de câte ori ești pe cale să intri într-un sezon de tranziție (Schimbare), există întotdeauna o greutate în atmosferă, pentru că vrăjmașul vrea să te descurajeze, astfel încât să nu te străduiești să-ți depășești stăpânirea.
Am citit odată povestea lui Thomas Edison, care a încercat peste o mie de experimente în procesul de inventare a becului. Când a fost întrebat despre eșecurile sale, a spus celebra frază: „Nu am eșuat. Tocmai am găsit 10.000 de moduri care nu vor funcționa”. Imaginați-vă dacă, la a 9999-a încercare, Edison ar fi renunțat. Am fi avut becul? Posibil, altcineva l-ar fi putut inventa mai târziu, dar nu ar fi fost Edison. El ar fi renunțat la descoperirea sa pentru că nu a reușit să încerce încă o dată. Există întotdeauna o forță puternică care intră în atmosferă chiar înainte de descoperire. Există întotdeauna o presiune care te face să simți: „Nu mai pot” sau „Nu mai pot insista”. Scriptura ne avertizează despre acest moment: „Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom obosi” (Galateni 6:9). Cheia secerișului nu este pur și simplu efortul, ci perseverența.
Isus i-a confruntat pe ucenicii Săi cu aceeași realitate când a spus: „N-ați putut veghea cu Mine un ceas?” (Matei 26:40). Mulți au interpretat aceasta ca însemnând că Isus prescria un minim de o oră de rugăciune, dar când a spus mai târziu: „Dormiți acum și odihniți-vă. Iată, ceasul este aproape” (Matei 26:45), El vorbea în mod clar despre un moment, un anotimp, un timp hotărât - nu despre șaizeci de minute. „Ora” era un anotimp de tranziție spirituală, o fereastră cu semnificație profetică. Rugăciunea nu este guvernată de durată, ci de persistență până la străpungere. Mulți credincioși nu au insistat niciodată până la ceasul străpungerii. Mulți nu au insistat niciodată până la ceasul creșterii sau la ceasul tranziției. Există întotdeauna un moment definitoriu, dar mulți renunță la a 999-a încercare și nu ajung niciodată la a mia.
Isus a adăugat: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită. Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este slab” (Matei 26:41). Descurajarea spirituală nu este întotdeauna un semn de slăbiciune personală; este adesea un semn că o descoperire este aproape. Există un motiv pentru care, chiar înainte de zori, este întotdeauna cel mai întuneric. Chiar înainte de descoperire, există întotdeauna rezistență. Scriptura ne amintește: „Plânsul poate dăinui o noapte, dar dimineața vine bucuria” (Psalmul 30:5). Dimineața nu pur și simplu sosește - trebuie să fie îndurată până la ea.
Mulți oameni sunt obosiți astăzi. Mulți se simt pierduți. Mulți simt că vor să spună: „Nu mai pot”. Dar acesta este exact anotimpul în care, dacă ați aștepta doar „o oră”, doar pentru acest moment, v-ați găsi mergând spre o descoperire mai mare. Dumnezeu a declarat: „Iată, voi face un lucru nou; acum va răsări; nu-l veți cunoaște?” (Isaia 43:19). Întrebarea nu este dacă Dumnezeu îl va face; întrebarea este dacă veți sta treji suficient de mult timp pentru a-l vedea.
Acesta este un sezon al marii creșteri. Acesta este un sezon al marilor progrese. Rugăciunea mea pentru tine este să nu renunți. Poate că te afli în al 9999-lea moment, dar Dumnezeu te cheamă să perseverezi încă o dată. Ucenicii au adormit chiar în momentul care avea să le definească destinul, nu pentru că erau leneși, ci pentru că atmosfera era încărcată de tranziție. Nu-ți preda ceasul epuizării, descurajării sau întârzierii. Veghează încă o clipă. Persevereză încă o dată. Roagă-te încă o dată. Progresul este partea ta.
